some text
 Fragmentarium(Cugetări despre identitate şi lumea actuală...)
 
 Diplomaţia nu e decât masca perfidiei, un nume fals dat ipocriziei ajunsă la rang de capodoperă.
Inteligenta reală, profundă, nu se poate debarasa de universal. Tot ce e superior priveşte existenţa în ansamblu: viata, moartea, sensul scânteilor de existenţă mizeră şi banală suportate zilnic. Numai panorama  oferă extazul înţelesului întregului.Un om fericit e un om condamnat. Într-un univers în care tronează bucuriile mărunte nu pot supravieţui autenticul, esenţa, universalul, o metafizică generatoare de idei şi semnificaţii plurivalente.

Sacrificiul în numele dragostei înseamna diluarea sentimentului şi pierderea identităţii….Păstrea reveriilor, lipsa concretizării sentimentimentului purifică iubirea. Carnea  desfiinţează poezia.

Oricât de mult detest since-fictionul, trebuie să mărturisesc că astronomia este singurul domeniu revigorant pentru mine. Sunt un om al viitorului, vreau sa construiesc un automobil din cuvinte care să mă plimbe prin toate galaxiile. Ideea că sunt călătorul aceleiaşi lumi blazate , pângarite de plimbările confuze ale milioanelor de arhivari, mă infioară. 
  Se  vehiculeaza tot mai des că mass-media manipuleaza indivizii.De fapt, marea manipulare se petrece în intimitate, când raţionamentul se diluează în emoţia halucinantă a vorbelor care năucesc sufletul, în malaxorul  ideilor seducătoare cu care fiecare îl subordonează pe celălalt. Aceasta este marea iubire : o supunere tacită la regulile cu care celălalt vrea să-ţi reconstruiască identitatea, de parcă ar fi un brand cu care să se joace în clipele de deşertăciune.
Dumnezeu este cel care ne transformă în bufoni ...şi jucăm în faţa lui, tremurând în faţa noastră.....
 
Suntem măştile de carton ale lui Dumnezeu, folosite la un singur carnaval şi aruncate în tomberon...

Vrei să fii destept ? Lasă de o parte egocentrismele ....

Cât de respingătoare şi superficială ne pare uneori cultura americană, nouă intelectualilor est-europeni, frustrati de mirajul luminos al Occidentului...spectatori din reminiscentele  catacombelor socialiste....Dar, să recunoaştem, au o vigoare şi un spirit ca un perscăruş americanii. Chiar şi la înmormântări au o atitudine cool şi optimistă. 
Fanteziile noastre sunt bunuri inestimabile care au de cele mai multe ori aceeaşi destinaţie ,,primitoare’’ : sicriul ideatic....conştientul colectiv ignorant, ursuz şi fixist.Trăiesti ani buni fără să îţi iei în considerare dorinţele reale, pentru simplu motiv că trebuie să respecţi cutumele sociale împovărate de preconcepţii...Mai trăieşti oare astfel? De fapt, această uniformizare organizatoare te transforma în  rătăcitor  pe tărâmurile raţiunii....Dacă vrei să fii raţional, este necesar să fii fantezist.

Ramona Hudak